Elin a bătut deja. Când se deschide ușa, face un pas înapoi, cu brațele strânse tare împotriva frigului, și se uită dincolo de femeie, în hol.
Elin
Bună ziua. Scuze. E acasă? Nu. Bine. Adică, e în regulă. Am venit doar după haină. Cea albastră. E în cui în spatele ușii de la bucătărie, sub polarul lui.
Nu trebuie să o aduceți, pot să... bine. Mulțumesc.
V-ați tuns. Vă stă bine. Mai scurt.
Voiam să vă spun, cât timp nu e el. Mulțumesc pentru duminici. Pentru că puneați o farfurie fără să întrebați. La noi nu face nimeni asta. Noi mâncăm cu farfuria pe genunchi.
Nu plâng. E frig. E frig pentru că nu mi-am luat haina.
A, ați găsit-o.
De fapt. Puteți s-o puneți la loc? În cui. Sub polar.
E doar că, dacă tot e aici, mai am un motiv să bat la ușă. Nu pentru el. Pentru sosul dumneavoastră, mai ales.
Nu-i spuneți că am venit. Dacă întreabă a cui e haina, spuneți-i că e a mea și că mă întorc după ea. Duminică.